2. Infrunta-ti problemele, nu fugi si nu le ascunde. Ele nu dispar decat atunci cand le infrunti si le rezolvi.

Daca continui sa le ascunzi, te vor influenta in ceea ce faci in prezent si in viitoar uneori chiar fara sa iti dai seama.

Iti vor limita posibilitatile si optiunile catre fericire, chiar daca nu iti dai seama sau nu esti pregatita sa le accepti.

3. Accepta trecutul. Si treci peste el.

4. Deschide-ti sufletul si iubeste fara sa astepti nimic in schimb.  Poate suna primejdios si iti poti chiar imagina un scenariu dureros, dar iti spun ca daca iubesti fara sa astepti nimic in schimb, atunci viata va fi mai frumoasa, mai placuta, mai fericita.

5. Traieste in prezent, bucura-te de ceea ce ai si invata din experienta prezenta.

6. Nu mai lua toate lucrurile in serios

7. Distreaza-te, bucura-te de viata.

Si cu toate astea am simtit ca ceva imi scapa, undeva, ca lipseste cineva …

Inca nu am gasit raspunsul pe care mi-l doresc, dar drumul cautarii este superb …

M-a fermecat acel suras si l-am vazut in fata mea o intreaga zi

M-am minunat de parul tau parfumat, cand se rasfata in adierea unui vant cald de vara

O vara minunata, plina de emotii si surprize, plina de bucurie sub cerul instelat, de vise si dorinte, de sunetul marii, de maretia valurilor

De unduierea unui nisip inmiresmat

Te-am privit in timpul rasaritului, cum razele iti mangaie fata, una cate una, te lumineaza si iti contureaza ca dintr-o pensula de pictor genele si pielea ta fina

Ca o explozie de bucurie si minune, de ras si zambete, chipul tau a strabatut marea pana la Neptun, zeul imblanzit de vocea ta

Si soarele a intregit pictura acelui artist, cu puterea naturii si cu bataia din aripi a pasarilor ce fug cu gandurile mele

A mai cazut o stea, ca alta sa renasca si sa poarte cu ea o dorinta, puternica si nazdravana, sa te astepte si sa te ispiteasca pe tine, calauza lor prin infinitatea universului.

Esti un vis pe care il vad intruchipat in realitate.

Esti flacara din ochii mei atunci cand te privesc, cand te ascult si cand iti vorbesc …

Esti muza care ma trezeste dimineata, care imi mangaie gandurile si imi inveseleste imaginatia

Ai buze dulci si ochi paradisiaci, care ma farmeca si ma fac sa tresar …

Ma plimb cu tine prin povesti si te revad in fiecare dimineata cand imi aduc aminte zambind visul in care te-am admirat …

Esti o flacara de pasiune, de energie si vointa, esti aprinsa pentru ca eu sa ma incalzesc si sa te urc mai departe pe drumul nostru …

Ai parul fin, plin de povesti, de mireasma revigoranta si de iubire …

Ai pasiune in miscarea trupului tau, in liniile fine ale mainilor, in gingasia obrajilor…

Esti un castel de nisip pe o plaja imensa, un castel plin de culoare si idei pe care vreau sa il plimb prin toata lumea …

Imi lasi in urma ta mirosul florilor de fericire, roseata pasiunii pure, gandirea personificata a iubirii. Esti o petala de toamna, care nu cade pe pamantul straveziu ci urca sus pe inima mea, esti primavara unei vieti …

Tu esti cea cu care vreau sa ma plimb pe marul marii, sa admiram seninatea cerului, sa fugim pe crestele muntilor, sa atingem zorile ce ne asculta, sa ascultam vantul care ne duce spre alte locuri, sa cladim impreuna casa din vise …

Tu esti EA

Tu esti zambetul meu si asta spune totul … pentru ca zambetul este pur si cald si vine din inima inimilor …

Sper sa citesti candva acest articol, si sa zambesti la gandul ca eu acum cand il scriu si atunci cand il citesti am simtit flacara ta, am gandit bucuria ta, am simtit in palma atingerea ta.

Ai putea sa fii regina unui cavaler inspirat, paleta de culori a vointei unui drum, curbura fina a zapezii, mireasma dulce din miere, atingerea usoara a petalelor de roua, placerea senina a aerului curat …

Oare de ce nu faci si tu la fel?

De dulcea ta privire amintire,

De glasul tau placut si incantat,

De mierea buzelor si dulcea lor simtire.

De mainile dibace si finute,

De mersul tau placut la bratul meu,

De chipul tau si buzele dragute,

In sufletul si mintea mea mereu.

Iti inteleg suferinta, nevoia de stabilitate si speranta la fericire.

Mi-as fi dorit ca eu sa fiu cel care sa iti ofere fericirea.

Viata este un lung sire de experiente, unele mai placute si altele mai neplacute. Rezonam cu ele, cu experientele partenerului si automat de influenteaza propriile noastre sentimente.

Cred ca fericirea in cuplu, depinde mult de fericirea fiecaruia, de legaturile romantice stabilite intre noi.

Cumva, desi imi este greu sa recunosc, astept si acuma un semn de la tine. Ar fi normal sa trec peste si sa accept.

Si chiar ma lupt sa fac acest lucru … si cu toate astea amintirile si clipele placute ma trag inapoi, imi dau niste sperante …

Nu le vreau, nu sunt sanatoase, stiu ca drumurile noastre se duc in directii opuse, dar parca imi este greu sa apas pedala de acceleratie, sa ma desprind de acest loc.

Au fost foarte multe persoane in acesti ani, care au spus ca relatia noastra nu va dainui.

Si nu am vrut sa accept deloc aceste pareri, m-am luptat cu lumea, cu parerile lor, crezand in idealul relatiei noastre. Si este greu sa accept acuma ca ei au avut dreptate …

De ce au avut dreptate? De ce nu a fost suficienta vointa mea puternica? De ce noi nu mai suntem impreuna?

A inceput incet, asa cum incepe orice drum lung, cu primul pas: acceptarea.

O simt cum ma paraseste, cum imi iese prin fiecare por din piele, cum o las in urma cu fiecare pas, cum o trage din mine fiecare pom pe care il intalnesc, cum o extrage cerul cand ma uit la el.

Este dureros, transformator, schimbator. Este o operatie sentimentala care se intampla direct in cel mai adanc sentiment al meu si simt extragerea fiecarui milimetru, in fiecare secunda si in fiecare lucru ce imi aduce aminte de tine.

O sa fie ultimul mesaj de acest gen pe care ti-l trimit sa il citesti, pentru ca trebuie sa las in urma fiecare bucatica din mine, care a fost legata de tine, sa nu mai am regrete, aduceri aminte si sa nu mai simt mangaierea ta.

Ar fi putut sa fie ceva extraordinar … a fost ceva special … nu va mai fi nimic …

Si nu neg ca din partea celalata se poate vedea altfel.

Asa o fi, numai ca ochiul nostru vede Universul asa cum alegem noi sa il vedem, la fel cum experienta poate fi dureroasa sau fericita, in functie de ce alegem si de intensitatea cu care o privim.

De exemplu experienta asta a noastra: in timp ce eu o vad dureroasa, tu poti sa o vezi ca pe o oportunitatea.

Sau alt exemplu: in timp ce eu privesc aceste aceste posturi ca pe o cale de exprimare si de descarcare, tu le poti privi disturbante.

Ei bine, sincer nu acesta este scopul lor. Nu vreau sa te deranjeze sau sa te incurce sau sa te faca sa te simti prost.

Sincer.

Spun ca vor un barbat iubitor, care sa le dedice toata atentia, sa nu le insele, sa fie inteligent si sa aiba o cariera de success.

Vor intai exprimarea sentimentelor si apoi …

Ei bine eu am oferit toate astea.

Si apoi am auzit exprimarea: pai daca erai mai insistent?

Tocmai eu cred ca nu este nevoie sa fii insistent. De ce sa fiu insistent? Daca ma doresti mergem inainte, daca nu.

Deciziile trebuiesc luate in cuplu, nu de un mascul alfa si impuse cu forta bruta.

Eu cred si ma folosesc de ratiune.

Deci, dupa oferirea celor de mai sus, femeile vor in final un mascul alfa.

Nu le mai cred cand spun ca vor blandete. Nu recunosc daca le intrebi, dar in sinea lor ele vor masculi alfa.

Pai de ce nu ati spus asa de la inceput? Ca mi-ar fi fost mai simplu, mult mai simplu. Trebuia doar sa fiu natural.

Despre evolutia speciei prin ratiune putem vorbi alta data.